Căi de Acces º DJ186, comuna Bârsana.
Așezată pe valea Izei, izvor de spiritualitate și oază de liniște, Mănăstirea Bârsana este una dintre cele mai deosebite și mai frumoase mănăstiri din Maramureș, reprezentând icoana sufletului creștin ortodox maramureșean.
Ceea
ce fascinează la Mănăstirea Bârsana este desăvârșita
unitate stilistică și simțul artistic redate prin
arhitectura și liniile întregului așezământ. Actuala
mănăstire a fost ridicată pe locul uneia mai vechi
desființate, reconstrucția Mănăstirii Bârsana fiind
o punte între trecut și viitor. Folosind ca sursă de
inspirație tradiția locală, toate clădirile din incinta mănăstirii
sunt executate din lemn de stejar și pietre de râu,
fiind ridicate demeșteri din localitate. De la biserică pornește aleea pietruită și străjuită de flori ce duce spre Stăreție, construcție supraetajată de o cuceritoare fantezie arhitectonică. Pe pajiștea verde din stânga aleii se află un Altar de vară și un Agheazmatar, iar pe dâmbul din dreapta, la oarecare distanță, Casa Artistului, o fermecătoare vilă destinată să găzduiască, pentru repaus și creație, cărturari și meșteri ai frumuseții sacre. În spatele Stăreției și pe latura dinspre șosea se află chilii, ateliere și o seamă de anexe gospodărești, iar în partea de sud-est a mănăstirii, în imediata vecinătate a turnuluiclopotniță, se află Muzeul.
Toate spațiile muzeului sunt construite în așa fel încât sa avem imaginea unei case țărănești maramureșene, mobilierul și tâmplăria fiind de inspirație locală. Tot aici a fost prevăzut un loc de „zăbavă” și meditație, foișorul, element caracteristic arhitecturii românești.
Biserica de lemn
Situată în partea central nordică a satului Bârsana, Biserica Intrarea Maicii Domnului în Biserică a fost construită pe o movilă din
cimitirul vechi în anul 1720. Biserica nu are ferestre, iar intrarea din portic în pronaos se face printr-o ușă cu ancadrament rectangular, original ornat cu motive în dorsade sculptate în relief înalt. Este de semnalat ca element specific pridvorul dezvoltat pe două niveluri, detaliu mai rar întâlnit la construcțiile de tip maramureșean din România.
Interiorul a fost pictat în1806 de Toader Hodor și Ioan Plohod, iar fresca se mai păstrează în naos și altar, pictura din pronaos fiind foarte deteriorată.
